Încă un om de valoare al Teleormanului a plecat din lumea asta. Profesorul, poetul și epigramistul Romulus Toma a încetat din viață marți, în urma unor probleme de sănătate, la vârsta de 76 de ani.

Romulus Toma s-a născut în 1944, la Buzescu, a fost absolvent al Facultății de Filologie din Craiova, profesor de limba și literatura romană, eseist, prozator, poet și epigramist, un om care a promovat permanent oamenii valoroși ai județului și cultura locului.

Romulus Toma a publicat poezii în numeroase reviste de literatură, având şapte volume de poezii care îi poartă semnătura. În anul 1980 s-a angajat la Centrul Judeţean de Conservare şi Valorificare a Tradiţiei şi Creaţiei Populare Teleorman, ca specialist în probleme de literatură şi regie artistică. Zece ani mai târziu a ajuns directorul Centrului Judeţean de Conservare și a continuat promovarea obiceiurilor vechi şi uitate precum „Drăgaica”, „Govia” şi „Căluşul”. „Am creat ansamblul folcloric decântece şi dansuri <>. În 2003 am reprezentat România la un simpozion internaţional despre tradiţii şi obiceiuri de vară, la Budapesta, alături de alte 17 ţări. Având cea mai bună reprezentare artistică, am câştigat trofeul festivalului. În semn de apreciere, ambasadorul României, Petre Kordoş, ne-a felicitat şi ne-a invitat la o masă protocolară”, povestea profesorul Toma, într-un interviu pentru presa locală.

Ieri, însă, s-a ridicat la ceruri și a lăsat în urmă cuvintele sale pe care le-a ticluit până în ultimul moment al vieții.

”E vremea marilor mirări,

A multor, multor întrebări,

Despre politică, poezie,

Despre vedete și prostie,

Despre Vulpița, Viorel,

Și Parlamentul cel rebel,

Cum poți avea fără decență

O diplomă de excelență.

Așa că unii îndrăzneți

Pot să ajungă chiar poeți,

Dar au nevoie de-o rețetă,

Explicativă și concretă.

Așa că eu, precum au vrut,

Le scriu rețeta cât mai scurt.

Rețeta e cam complicată,

Eu n-am mai scris-o niciodată…

Deci iei creion și o hârtie,

Scoți vorbe de sub pălărie,

Ascuți creionul cât mai bine,

Iei cafeluța lângă tine,

Hârtia o așezi pe masă,

Alegi o muză mai de clasă,

Aștepți ca să înceapă filmul,

Acel cu rima și cu ritmul,

Iar când cu haru-ai cochetat,

Iei vorbele la croșetat…

Atenție, te rog , la muză,

Că poate fi puțin confuză,

Când lumea este mai frumoasă,

Ea pleacă-n lume și te lasă!

Rămâi cu ochii-nchiși un pic,

Nu te gândești chiar la nimic,

Și, dup-o oră, mai puțin,

Înghiți un pumn de carbaxin,

Îți torni în vorbe patetism,

Un kilogram de ermetism,

Și pui în fiecare vers

Ceva frumos,de ne-nțeles

Încât acel care citește

Stă ziua toată și gândește

Și-abia atunci , într-un final,

Te definește, genial!

În sinea sa, sincer, socoate

Că scrii acelor de pe Marte,

Cu care, sigur, peste ani,

Vor fi cu noi contemporani!

Să scrii asemenea poezii,

Ar trebui, parol, să știi

Că-ți trebuie, neapărat,

Un fin creion poetizat!

Și dacă-ți dă de înteles

Că versul tău nu prea e vers,

Te rog s-o iei de la-nceput,

Așa devii mai priceput,

Și peste timp vei fi aflat

C-ai fost, în rime, talentat!

Consider că ai înțeles,

Nu este greu, deci mult succes!

PS!

Rețeta, fără îndoială,

E foarte șic, originală.

Adaug , totuși, preventiv,

De crezi că nu ai har nativ,

Te du urgent dis-dimineață,

Și cumpără talent din piață!”

Romulus Toma (1944 – 2020)