“Astăzi a venit una, nu-i pot spune altfel, să-și facă abonament, că s-a întors din Spania și are nevoie. După ce a vorbit, practic, în gura fetelor de la casierie, a răspuns la telefon și-a zis: Am fost la spital, dar dacă intru, mă bagă ăștia în carantină.”

E doar unul dintre foarte multele mesaje pe care redacția ziarului Liber în Teleorman le primește în fiecare zi. Oameni disperați, speriați pentru sănătatea copiilor și bunicilor, ne povestesc, de mai multe ori pe zi, că identifică persoane venite recent din zonele roșii ale lumii, care nu sunt monitorizate, care se plimbă pe străzi, care organizează petreceri și care îmbrățișează sau invadează spațiul personal al angajaților departamentelor de relații cu publicul. De asemenea, ei ne spun cum sună la DSP Teleorman și nu le răspunde nimeni sau ne povestesc cum poliția nu-i bagă în seamă, atunci când încearcă să atragă atenția asupra unor astfel de cazuri. Din aceste motive, încrederea lor în autorități este din ce în ce mai scăzută, iar în condițiile în care criza e abia la început, lucrurile ar putea escalada într-un sens neașteptat și nu tocmai sănătos pentru țară, ca întreg.

Și, cum nimeni nu-i bagă în seamă, acești oameni ajung să se adreseze presei, sperând că menționarea publică a unor aspecte de acest fel va determina autoritățile să acționeze corect. Pentru că sănătatea publică chiar nu e o joacă.

O femeie din Zimnicea, care are un copil bolnav de astm, a ajuns să se ofere ea să contacteze instituțiile publice, atunci când oameni întorși din zonele de risc apar în peisaj și sunt văzuți rezolvându-și treburile prin localitate. “Fac apel către toți să comunice autorităților suspiciuni legate de persoane venite din Italia și care ar trebui să stea în carantină. Nimic nu ne conferă imunitate în fața acestui virus – nici vârsta, nici etnia, nici statutul social, nimic! Iar teama de a sesiza încălcarea legii poate genera situații de o gravitate fără precedent. Pentru ca am primit deja mesaje de îngrijorare, adaug și disponibilitatea mea de a raporta și cazuri/suspiciuni care mi se aduc la cunoștință și pe care persoanele respective nu le pot denunța din motive conjuncturale (înțeleg, suntem o comunitate mică și deja divizată, suntem toți rude, amici, vecini etc). Vă rog să mă sesizați în privat și îmi voi asuma eu demersurile ce se impun.”, a scris Raluca Neagu pe o rețea de socializare. Ulterior, ea ne-a arătat câte mesaje a primit de la oameni îngrijorați cu privire la invazia de români întorși din străinătate, care refuză să limiteze contactul social pentru două săptămâni. Reacția autorităților la toate aceste semnale de alarmă? Aproape zero.

De altfel, directorul DSP Teleorman, Ioana Popescu, a fost contactată de reporterii ziarului Liber în Teleorman pentru a afla mai multe detalii legate de cazul unui bărbat venit recent în Teleorman din Italia. Directorul DSP nici n-a făcut efortul să răspundă, trimițându-ne, însă, un mesaj în care ne întreba dacă e urgentă problema, pentru că domnia sa este “foarte obosită”. În plus, mulți oameni care au încercat să apeleze DSP Teleorman în această perioadă au fost nevoiți să aștepte zeci de minute la telefon, pentru ca în cele din urmă să li se închidă telefonul în nas.

Pentru a le arăta autorităților ce se întâmplă și care este starea de spirit a populației în aceste zile, pe fondul unei atenții minimale asupra respectării condițiilor de carantină și izolare impuse populației revenite recent din zonele roșii, vom publica aici câteva dintre mesajele primite de oameni, protejându-le, desigur, identitatea.

Pentru că, deși județul stă destul de bine din punctul de vedere al îmbolnăvirilor confirmate, trebuie avut în vedere și faptul că spitalul județean nu are un aparat de testare a prezenței virusului, că probele sunt trimise la București și că e posibil ca zeci de oameni să nu fi ajuns deloc la medic, deși pot fi purtători ai noului virus. Efectele acestei iresponsabilități se vor simți în numai câteva zile, dacă nu se acționează urgent pentru obligarea celor care nu-i respectă pe alții și prezintă risc de îmbolnăvire să nu mai joace rolul coronavirușilor dintre noi, care ne despart și ne scindează. Uneori, poate, ireversibil…