Par duri, dar au suflet nobil. Jandarmii teleormăneni încep să-și facă un obicei din a sări în ajutorul semenilor năpăstuiți de soartă și, de îndată ce aud despre o situație mai dificilă, fac chetă, ca să aducă măcar o undă de zâmbet pe chipurile chinuite de tristețe și de suferință.
Sâmbătă, au bătut la ușa unei case în care singurul sprijin pentru șase copii este bunica dinspre mamă. Nu i-a răbdat sufletul să stea deoparte după ce au aflat povestea lor nefericită, de la televizor. Le-au sărit imediat în ajutor și voluntarii de la Crucea Roșie Teleorman.

Familia Mârșav din satul Udupu, comuna Tătărăștii de Sus, nu este la fel ca alte familii. Deși au părinți, singurul om căruia îi pasă de soarta celor șase copii, este bunica din partea mamei.
Se străduiește din greu să facă față cheltuielilor, dar nu poate să le ofere mai mult decât minimul necesar. Iar copiii au nevoie de haine, de încălțăminte, de hrană. Apoi, începe școala, le trebuie rechizite, ghiozdane, iar dacă școala se va face online, cum să facă să le cumpere tablete sau telefoane, celor mai mari. I-ar trebui mulți bani, dar bunica nu-i are. Singură nu face față cheltuielilor, dar nici nu poate să-i lase baltă. Este de ajuns că părinții nu mai întreabă de ei, de luni de zile, cum ar putea să-i abandoneze și ea?

”Chiar dacă unul dintre nepoți, băiatul cel mare, este luat de tată, bunica ne-a povestit că acesta obișnuiește să-l lase mai mult la ea. Ionela, cea mai mare dintre fete, este un sprijin real pentru bunica sa. Are 14 ani, dar a învățat să gătească de la 10 ani. Știe să facă de la ciorbe până la tradiționalele sarmale. Auzind-o cu câtă dragoste povestește despre frații și surorile ei, efectiv ne-au trecut toți fiorii.
Un copil de 14 ani este în același timp soră, mamă si tată pentru alți 5 copii. Spunem și tată pentru că am aflat că Ionela nu știe doar sa gătească, ci sparge și lemne“, spune povestea, pe scurt, Cristian Răduț, purtător de cuvânt la IJJ Teleorman.

Copiii au vârste cuprinse între 4 și 14 ani și au fost abandonați de ambii părinți.
Primul care a părăsit familia a fost tatăl, care, după spusele buncii, consuma alcool și îi maltrata pe toți. Scandalurile nu se mai terminau în casa lor. Nemaiputând suporta chinurile, după mai multe avertismente, femeia a decis să-i ceară să plece din casa ei. Măcar așa, copiii vor fi scutiți de bătăi și de certurile violente. Nădăjduia că, locuind în același sat, bărbatul își va lua seama și se va da pe brazdă. Și chiar dacă nu s-ar fi întors acasă, măcar ar fi venit să-i vadă și le-ar mai fi cumpărat câte ceva.

Credea că împreună cu fiica ei, mama copiilor, o vor scoate la capăt cu întreținerea și educația lor. Dar nu s-a  întâmplat așa. N-a trecut mult timp, și mama copiilor le-a zis, într-o zi, că pleacă în vizită. Și dusă a fost.
I-a contactat la ceva timp, spunând că este în București, că s-a recăsătorit și că și-a găsit de muncă. A trimis câte 200 de lei în primele trei luni de la angajare, după care i-a uitat.
A mai venit acasă la moartea bunicului ei, dar așa cum a venit, a și plecat.
Au trecut patru luni de atunci, timp în care nu și-a contactat fetele și băieții, nu le-a trimis un ban, nu a interesat-o de nimic.
Nici tatăl nu e mai prejos de mamă. Cu toate că locuiește în același sat, nici lui nu îi pasă de ei.