Acum 176 de ani, în data de 15 ianuarie, s-a născut Domnul Limbii Române. 

A venit pe pământ pentru a crea și a ne lăsa ca moștenire frumoasa noastră limbă română pusă în tiparele moderne, cu o măiestrie pe care nu i-o va egala nimeni, niciodată, căci el a îmbinat toate sclipirile de geniu cu care l-a dăruit Creatorul.

Datorită lui, în momentele de sensibilitate, orice român, numărând teii, constată că sunt mereu fără soț. Și tot datorită lui, liniștea de „la marginea mării” este infinită, precum nemărginită este și frumusețea lacului.

Astfel, a vorbi despre Eminescu astăzi și de-a pururi este o datorie, căci el întruchipează românismul. De la el am învățat că aici, „râul, ramul” ne sunt numai nouă, românilor, alături, ca de altfel „tot ce mișcă-n țara asta”.

Dorul românilor „de la Nistru pân’ la Tisa”, „din Hotin şi pân’ la Mare”, „din Braşov pân’ la Abrud” și „din Olt până la Criş” l-a marcat și l-a simțit, pentru că i-a păsat de înstrăinarea și suferința acestora, din dragoste de glie și de neam, pe care-l dorea unit și stăpân pe propriul destin.

Mihai Eminescu, numit cum nu se putea mai bine „românul absolut”, poetul național, dar și gazetarul desăvârșit este cel care a scris articole colosale, combătând erorile vremii și arătând că îi pasă de soarta nației lui.

„Trăiască nația!” spunea Eminescu, așa saluta el. „Sus cu dânsa!” era răspunsul, arătând astfel că înainte de toate, cea mai importantă este națiunea română.

Pe care a slujit-o cu puterea condeiului și a geniului său.

Cornelia RĂDULESCU

Despre autor