Dacă umbra este rană, iar lumina este durerea mea, voi urma întreaga cale să fie parte cu mine la frica de întuneric? Aceasta este o întrebare care măsoară adâncimea sufletului și curajul de a înfrunta propriile temeri. Fiecare pas pe acest drum este o căutare a echilibrului între întuneric și lumină, între rănile noastre și speranța de vindecare.

Nu există nicio speranță pentru mine. Dar poate că tocmai în această lipsă de speranță se ascunde puterea. Către locul ascuns al iubirii, unde inima noastră se deschide ca o floare în noapte. Acolo, timpul se transformă într-o dimensiune nouă, iar noi devenim parte din el.

Cuvintele sunt mângâierea mea, iar tu ești tăcerea inimii mele. În această tăcere, în acest spațiu dintre cuvinte, se află tot ceea ce nu poate fi exprimat. Iubirea noastră, durerea noastră, întunericul și lumina.

Să nu ne temem de umbre, de rănile noastre. Să le acceptăm și să le purtăm cu demnitate.

Mihail TĂNASE

Despre autor