PRIETENI
Prieteni
A plouat în sat…
Pe la casele voastre
Priveaţi răpăiala,
O năvală a orbirii
Văzută din fotoliu…
Pe fereastră s-au
Aşezat picături pe care
Şi eu i-am privit tot timpul…
Prieteni nu vă
Păcăliţi a plouat astăzi
pe la casele voastre.
Ani de zile nu m-aţi găsit
Din cauza ploi nu am venit
până la casele voastre
şi toate doar din
cauza ploi, prieteni.
SINGURĂTATE
Dacă aţipesc două ore
planetele timpului meu intră
în agitaţie.
La trezirese face iarăş ordine
ca un supliment al luminii.
Spre neplăcerea paianjenului
navetist între verandă
şi gândul meu îndreptat spre tine…
GÂND
În mine plouă uneori
pe dinăuntru
fără să ia în calcul
cifra din calendar.
Totul devine
cald uneori şi
se topeşte lent…
Nici n-a fost ai zice, dacă
altadată nu te-ai uita
pe geam şi-ai recunoaşte totul…
ZIDUL
E aşa de cald
încât gelatina dintre oase
se topeşte şi
doar umbra e singurul izvor care curge…
Srăzile se golesc ca nişte
pahare cu vin
până la fund şi
un zid parcă înmugureşte
în picioarele mele…
A PUTEA- PUTERE
El nu putea să zboare, totuşi
Cerul se afla atât de aproape.
Prin umeri creşteau spumoși
Norii răsăritului odată cu
Mereu cele mai multe păduri
Îi răsăreau în inimă, niciodată
Nu a pus stavilă viitoarelor
păsări
ce-şi unduiau zborul – umbla
întotdeaua
cu ele întinse
doar-doar va zbura…
Mihail TĂNASE
Despre autor
