Ambalajele cu garanție, pe lângă că sunt reciclabile valoroase pentru producătorii de băuturi, au devenit o sursă importantă de venit în România, țara cu cel mai mare risc de sărăcie sau excluziune socială din Europa. Pe străzi a apărut o nouă categorie de „zilieri”: colectorii informali. Sunt oamenii pe care-i vedem cum caută cât e ziua de lungă sticle, PET-uri sau doze, pentru a le returna și recupera garanția de 50 de bani per ambalaj.

Și oricât ne frustrează când stăm la coadă în spatele lor sau când blochează un aparat, realitatea e că ajută realmente mediul înconjurător, crescând rata de reciclare din România, în timp ce și-au găsit o nouă sursă de venit.

Totuși, „job-ul” de colector informal nu are un viitor. Oficialii care administrează Sistemul Garanție-Returnare (SGR) cred că odată ce numărul aparatelor tip RVM va crește, experiența de reciclare va fi mult mai ușoară pentru populația generală, care va fi încurajată să returneze.

Astfel, colectorii informali vor dispărea pe măsură ce nu vor mai găsi atât de multe ambalaje aruncate la voia întâmplării. În urma lor, se speră, va rămâne un adevăr pe care alți europeni l-au conștientizat de ceva vreme: ambalajele din gunoi sunt bani aruncați la gunoi. Chiar dacă nu devenim conștiincioși într-ale reciclării de grija planetei și a locurilor în care trăim, ci a banilor, tot e un bun punct de pornire.

Comoditatea oamenilor, mană cerească pentru colectorii informali

Cosmin, 37 de ani, are loc de muncă, dar își suplimentează veniturile returnând ambalajele pe care le găsește cu ușurință la scara blocului său. Adună într-o săptămână cam 500 și în weeekend le duce la punctul de colectare, ca să-și ia banii pe ele.

„Seara, după muncă, ne strângem 8-10 inși să bem un șpriț, o bere. Când terminăm treaba, vecinii și prietenii mei îmi lasă mie sticlele, iar eu le pun în saci și vin la reciclat. Cel mai mult am făcut 270 de lei într-o săptămână. Dacă m-aș ocupa numai cu asta, aș face sigur 500 de lei la 3-4 zile”, spune Cosmin pe un ton triumfalist. 

Nea Dorel spune și el că-și rotunjește venitul din reciclarea ambalajelor. El e om de serviciu la un bloc din Capitală și strânge sticle sau doze de la locatarii care nu au timp sau nu vor să recicleze și le aruncă direct la ghenă. „Am șapte-opt cazane de gunoi pe zi. E muncă multă, dar aia e, nu mă duc să fur, că nu vreau să fac pușcărie. Mai bine muncesc și fac și eu un ban în plus. Am vreo 2.000 de lei salariu de la bloc. De când a apărut programul, adun și ambalaje. Și mai fac măcar 50 de lei pe zi. Pe lună, poți să iei și 3.000 de lei, dar sigur se poate face și mai mult. Eu dacă aș trage mai tare, aș câștiga mai bine ca un director”, se laudă nea Dorel.

Un colector informal poate câștiga și 5.000 de lei lunar

Existența colectorilor informali e încă o situație de tip cerere-ofertă. Ei fac munca pe care alți membri ai societății nu vor s-o facă, chiar dacă știu că pierd bani. Caută în deșeuri ambalaje pentru că noi nu avem grijă să le ducem la reciclat și pur și simplu le aruncăm la gunoi. Fac un serviciu foarte important pentru mediul înconjurător.

Sunt oameni care fac între 3.000 și 5.000 de lei pe lună numai din colectarea ambalajelor.

Din noiembrie 2023, dată la care a fost lansat SGR-ul, și până în prezent, românii au colectat prin RVM-urile din toată țara 2 miliarde de recipiente, reiese din datele RetuRO. La această cifră au contribuit și colectorii informali, efortul lor fiind considerabil și vizibil.

Pavel ACHIM

Despre autor