Un salariat care a fost concediat poate să obțină în instanță anularea deciziei de concediere, daca magistrații constata ca aceasta s-a făcut în mod ilegal.
Potrivit art. 80 din Codul muncii, republicat:
(1) În cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanța va dispune anularea ei si va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.
(2) La solicitarea salariatului instanța care a dispus anularea concedierii va repune părțile in situația anterioara emiterii actului de concediere.
(3) În cazul în care salariatul nu solicită repunerea în situația anterioara emiterii actului de concediere, contractul individual de muncă va înceta de drept la data rămânerii definitive si irevocabile a hotărârii judecătorești.
Curtea Constituțională a reținut in Decizia nr.318/2007 ca textul art. 80 din Codul muncii are ca ipoteza concedierea unui salariat în mod netemeinic sau nelegal, fapt ce trebuie stabilit în cadrul unui proces desfășurat cu respectarea principiului contradictorialității si în baza unui probatoriu pertinent si convingător.
Numai in urma stabilirii cu corectitudine a acestui fapt, instanța va dispune anularea măsurii de concediere si obligarea angajatorului în culpa la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul. Lipsirea salariatului de aceste drepturi reprezintă un prejudiciu efectiv suferit, indiferent daca in perioada cuprinsa între data concedierii si cea a reîncadrării a realizat sau nu venituri din alte surse. Salariatul nu poate abuza de acest drept, întrucât beneficiază de el numai cu condiția stabilirii netemeiniciei sau a nelegalității măsurii de concediere luate unilateral de angajator.
Așadar, art. 80 prevede consecințele concedierii netemeinice sau nelegale, adică a unei concedieri nemotivate ori motivate într-o manieră ce nu corespunde realității sau efectuată cu nerespectarea dispozițiilor legale privind conținutul si forma deciziei luate de angajator. Anularea actului conduce automat – ope legis – si la obligarea angajatorului la plata despăgubirilor către salariat, in cuantumul cărora intra toate sumele de care ar fi beneficiat cel în cauză dacă nu era concediat (salarii, prime, indemnizații, tichete de masa etc.) sume actualizate pana la data plăților.
Anularea concedierii nu conduce automat si la repunerea părților în situația anterioara emiterii actului de concediere, ci este necesara, pentru aceasta soluție, solicitarea expresa a salariatului, formulata prin însăși cererea principală, introductivă, ci și ulterior printr-o cerere accesorie [art. 30 alin. (4) C.pr.civ.]. Aceasta cerere, așadar, se poate face doar la instanța care a dispus anularea concedierii; ea are un caracter accesoriu acțiunii principale, potrivit principiului accesorium sequitur principale, fiind suspusa aceluiași termen de prescripție extinctiva. In temeiul art. 22 C.pr.civ., instanța ar putea sa pună în discuția părții interesate problema reintegrării în munca; sa-l atenționeze pe reclamant ca poate – daca dorește – să-si completeze în mod corespunzător acțiunea sa, cu acest nou capăt de cerere.
Având în vedere actuala redactare a textului respectiv [alin. (1) si alin. (2)], Curtea Constituțională a reținut că „repunerea în situația anterioara se poate realiza pe doua cai specifice dreptului muncii, respectiv prin reintegrarea salariatului si plata de către angajator a unei despăgubiri, sau prin plata acestor despăgubiri, anularea măsurii concedierii este însoțită in mod obligatoriu de plata despăgubirii menționate si facultativ, la cererea angajatorului, de reintegrarea acestuia”.
Reiteram faptul că, la solicitarea salariatului, instanța care a dispus anularea concedierii va repune părțile în situația anterioara emiterii actului de concediere. În cazul în care salariatul nu solicita repunerea în situația anterioara emiterii actului de concediere, contractul individual de muncă va înceta de drept la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești.
Apreciem că formularea art. 80 alin. (2) din Codul muncii ar fi fost normal si rațional sa fie inversa: repunerea părților în situația anterioara (reintegrarea în munca a salariatului concediat netemeinic sau/si nelegal) sa acționeze ope legis (ca si acordarea despăgubirilor), cu excepția cazului în care cel concediat renunța în mod expres si neechivoc la reintegrarea sa în munca.
Însă, din analiza acestor prevederi legale rezulta ca reintegrarea salariatului concediat nelegal si/sau netemeinic nu este o consecința esențială a anulării deciziei de concediere, întrucât aceasta se dispune numai la cererea salariatului in cauza. In caz contrar, legea instituie un caz de încetare de drept a contractului individual de munca, la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești.
Acest caz de încetare de drept a contractului individual de munca, care are la baza alegerea salariatului de a nu solicita reintegrarea in postul deținut anterior, se adaugă celorlalte cazuri de încetare de drept prevăzute de art. 56 alin. (1) C.m., cu consecința ca in niciunul dintre aceste cazuri, intervenite anterior pronunțării hotărârii judecătorești de anulare a deciziei de concediere, instanța de judecata nu mai poate dispune reintegrarea salariatului in postul deținut anterior concedierii.
Alin. (3) al art. 80 introduce un nou caz de încetare de drept a contractului individual de munca, alături de cele prevăzute de art. 56 alin. (1) din Cod. Este o soluție fireasca de vreme ce, anulându-se măsura concedierii, contractul în cauza este reactivat. Dar, întrucât salariatul nu solicita si reintegrarea în munca, acel contract trebuie sa înceteze (de drept), „la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești” (ca regula, in apel).
Concluzie:
Prin urmare, potrivit prevederilor art. 80 alin. (1) Codul muncii, in cazul in care concedierea a fost efectuata in mod nelegal, instanța va dispune anularea ei si va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu toate celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul, salariatul urmând sa fie reintegrat (repus în situația anterioara) doar in ipoteza in care a cerut acest lucru in mod expres in instanța pe calea acțiunii principale sau pe calea unei acțiuni accesorii, in caz contrar intervenind încetarea de drept a CIM la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești (art. 80 alin.(3) din Codul muncii)
Mircea OLTEANU
/