„Sursa vă informează că tovarășul......, strungar la secția mecano-energetic, în vârstă de aprox 21-22 de ani, domiciliat în căminul de nefamiliști I.R.A., camera 19 obișnuiește să asculte în mod frecvent postul de radio Europa Liberă, ascultând atât rubricile muzicale cât și cele politice. Acesta posedă un radio Gloria iar împreună cu el mai stă în cameră numitul......,”

“Vă informez că în clasa a XI A, electrotehnic elevul...... în mod frecvent spune lucruri politice în prezența colegilor.”

Acestea sunt notele informative ale unui elev din Teleorman, racolat de Securitatea ceaușistă, cu numele conspirativ „Alin”.

Între 1979 și 1989, DSS – Departamentul Securității Statului a racolat în jur de 13.000 de copii și i-a transformat în turnători; poate mult mai mulți. Asta e estimarea CNSAS verificând dosarele persoanelor care au candidat la funcții publice. Copii prezentați de către un profesor ofițerului de locație pentru a fi recrutați. Sigur, e greu a fi considerați altceva decât victime ale unui regim dictatorial; instrumente ale unui sistem dement.

Nu știu ce s-a întâmplat cu elevii care au jucat poker sau cu strungarul meloman intoxicat de „propaganda” Europei Libere și nici cu elevul care “spunea lucruri politice”; dar sigur unii dintre copiii-informatori au rămas și au lucrat în Securitate, apoi în Serviciile de informații de după Revoluție; alții, iată, au candidat pentru demnități publice.

Acum, Parchetul Militar are deschis un dosar de crime împotriva umanității – singura infracțiune imprescriptibilă care formal mai poate fi cercetată. Bineînțeles că dosarul nu va avea nicio finalitate; aceste grozăvii erau fapte legale la acea vreme. Rămâne componenta de istorie trăită pe care trebuie să o cunoaștem. „Alin” ne e contemporan, poate este ministru, sau om de afaceri sau poate pensionar special și poate se consideră patriot, model pentru copiii săi; poate mai încheie câte o excursie prin memoria selectivă a epocii cu „așa era atunci”.

Drama României este că nu am reușit niciodată, ca societate, să ne delimităm net istoria între “înainte” și „după”; fără nicio lustrație, nici măcar formală; fără niciun minim gest de igienă socială; avem încă petele de cerneală din călimara Securității pe mâini, pe suflete.

O zi bună să ai, “Alin”!

Salutări și ție “tovarășe strungar”, să știi că și eu ascultam Europa Liberă.