Viața este un mozaic de momente, fiecare clipă fiind o piesă unică în acest puzzle complex. Viața se dizolvă încet-încet în acide clipe, fiecare zi aducând cu sine provocări și încercări care îmi testează rezistența și voința. În aceste momente, singurătatea îngroapă iubirea în rănile adânci ale nopții, lăsându-mă să mă confrunt cu propriile mele temeri și nesiguranțe.

Pe măsură ce trec prin viață, urma pe pământ mi se pierde, amintirile  devenind doar umbre ale trecutului. Totuși, amintirea ierbi îmi mângâie picioarele chinuite, oferindu-mi o alinare subtilă și o conexiune cu natura care mă înconjoară. Această legătură cu pământul îmi amintește de simplitatea și frumusețea vieții.

Mai departe de lacrima timpului a fost durerea, o constantă în existența mea, dar mai presus de durere a fost întotdeauna Dumnezeu. Credința și spiritualitatea mi-a oferit puterea de a merge mai departe, de a găsi sens și scop în mijlocul haosului. Dumnezeu a fost farul meu de lumină, ghidându-mă prin întuneric și oferindu-mi speranță și putere.

Mihail TĂNASE

Despre autor