Victor Drăgușin de la Alexandria ne ia de proști. Pe cei care nu credem în cuvintele sale „ambalate” de multe ori electoral ne desconsideră și ne inventează „partizanat politic” pentru a justifica preocuparea noastră legitimă pentru resursele publice, gestionate necorespunzător de când a devenit el primar, adică de 4 mandate.
Drăgușin a devenit subiectul unei constante atenții din partea noastră, în special în legătura sa cu afaceriștii personali și contractele obținute de firmele acestora sub aparență legală. În replicile sale, primarul respinge ideea că există cineva care arată dedesubtul acțiunilor lui și acuză o obsesie față de persoana sa și față de banii publici. Noi considerăm că „obsesia” față de resursele publice și depistarea corupției ar trebui să fie o prioritate pentru orice jurnalist, dar Victor Drăgușin nu prea a fost deranjat de mass-media locale. Nici măcar atunci când a spus public faptul că în Teleorman nu există presă…
Într-o societate democratică, cetățenii au dreptul să cunoască modul în care sunt cheltuiți banii publici și să aibă încredere că autoritățile locale acționează în interesul lor. Jurnaliștii, ca gardieni ai democrației, au datoria de a urmări și de a aduce la lumină orice practici îndoielnice sau nepotism/politicianism în administrarea fondurilor publice.
Este nevoie de o obsesie sănătoasă pentru a asigura transparența și decența în administrația publică. Depistarea și expunerea practicilor asociate corupției sunt componente esențiale ale unei societăți echitabile. Ignorarea sau minimalizarea acestor aspecte conduce la un sistem care nu este responsabil în fața cetățenilor, astfel că de multe ori conducătorii nici nu mai dau explicații pentru felul în care dirijează banii statului.
Revenind la primar, în mod constant, Victor Drăgușin de la Alexandria a respins legăturile cu afaceriștii care iau toate contractele generoase pe prietenii sau altfel de interese și cataloghează totul drept o obsesie nejustificată față de persoana sa și față de resursele publice și nu-și concentrează atenția asupra realității evidente: orașul este într-o stare de dezastru și neglijență.
Firmele de casă au conturile pline, iar centrul orașului se află într-o reabilitare întârziată, afectând viața de zi cu zi a locuitorilor, oamenii merg prin praf și stocuri de granit. Pe strada București s-au spart trotuarele pe ambele părți, iar pietonii merg printre instrumentele de șantier sau direct pe carosabil. Pe Dunării se fac tentative de piste pentru bicicliști și borduri înalte în ideea de a descuraja parcatul, după ce ani la rând Drăgușin le-a spus șoferilor că își pot lăsa mașinile pe caldarâm, în lipsa proiectelor pentru parcări care au eșuat rând pe rând. Toate arterele principale au cratere și distrug autoturismele. Este evident că nu este vorba doar despre o obsesie jurnalistică, ci despre o preocupare legitimă pentru bunăstarea și calitatea vieții într-un municipiu capitală de județ.
După două decenii de primărie, “rezultatele” sunt evidente și nu pot fi ignorate. Este firesc ca unii oameni să aibă o „obsesie” față de primar, având în vedere condițiile din oraș. În loc să respingă opiniile contrare și să minimalizeze problemele, ar fi în interesul primarului să abordeze situațiile cu seriozitate și să aducă îmbunătățiri concrete pentru comunitatea care îl plătește de aproape 20 de ani. Pentru că indiferent de ce scrie un jurnalist sau altul, responsabilitatea pentru starea orașului nu poate fi aruncată asupra presei sau a cetățenilor, ci trebuie asumată de cei care au fost aleși să gestioneze orașul corect.
