Puțini locuitori ai municipiului Roșiorii de Vede mai cunosc astăzi povestea impresionantă a lui Dumitru Arizan, omul care, în toamna anului 1916, a salvat orașul de la distrugerea totală. Gestul său de sacrificiu avea să schimbe destinul unei comunități întregi, însă avea să-i aducă ruinarea propriei familii.

Toamna dramatică a anului 1916

În timpul Primului Război Mondial, trupele germane conduse de feldmareșalul August von Mackensen înaintau spre București. În apropierea comunei Măldăeni s-a oprit un corp de armată german format din aproximativ 27.000 de soldați. O patrulă germană a pătruns însă în Roșiorii de Vede, unde avea să se producă un incident cu urmări dramatice.

În centrul orașului, locotenentul român Mateescu l-a împușcat pe comandantul patrulei germane. În haosul creat, soldații prusaci au încercat să se retragă, însă pe strada Oltului au fost atacați de tânărul Petre Oprea Boiangiul, în vârstă de numai 19 ani. Acesta a ucis un soldat german și a rănit grav un altul.

Reacția armatei germane nu a întârziat. După luptele care au urmat, soldate cu numeroase victime în rândul militarilor români, ocupanții au decis să pedepsească orașul. Centrul localității a fost incendiat, mai mulți cetățeni de seamă au fost luați ostatici, iar comunitatea a primit o amendă uriașă: 500.000 de galbeni de aur.

Un ultimatum imposibil

Comandamentul german a transmis un ultimatum sever: dacă suma nu era achitată în maximum 24 de ore, orașul urma să fie bombardat și practic șters de pe hartă.

În fața acestei amenințări, autoritățile locale au început o cursă disperată pentru strângerea banilor. Puținii oameni înstăriți ai orașului nu dispuneau de o asemenea sumă, iar salvarea a venit din partea unui singur om: Dumitru Arizan.

Inginer de profesie, educat în Germania și provenit dintr-o familie prosperă de industriași și proprietari de mori, Arizan a acceptat să împrumute orașului întreaga sumă necesară. Contractul de împrumut a fost semnat de viceprimarul Nicolae Tămășescu și de 33 de fruntași ai comunității.

Chiar și așa, întârzierea plății a adus o nouă sancțiune de 60.000 de galbeni de aur. În cele din urmă, delegația care a transportat banii către autoritățile germane a fost condusă chiar de Dumitru Arizan. Grație acestui efort extraordinar, Roșiorii de Vede a fost salvat de la bombardament și distrugere.

Prețul salvării unui oraș

Pentru familia Arizan, gestul de generozitate avea să aibă consecințe dramatice. După război, municipalitatea nu a restituit niciodată suma împrumutată. Deși familia a deschis mai multe procese pentru recuperarea banilor, toate demersurile au eșuat.

Istoricul și scriitorul Argentin Porumbeanu, care a cercetat în detaliu cazul în arhivele statului, a descoperit inclusiv documentul original al împrumutului. Potrivit acestuia, falimentul familiei Arizan a fost direct legat de acest împrumut uriaș.

Ultimele încercări de recuperare a datoriei au avut loc în perioada regimului Antonescu. După aceea, dosarul a fost practic abandonat, iar urmașii familiei nu au mai reușit niciodată să-și recupereze banii.

O datorie rămasă neplătită

Astăzi, singurele semne de recunoștință pentru omul care a salvat orașul sunt două plăci memoriale: una amplasată la intrarea în Cimitirul Municipal și alta pe cavoul familiei Arizan.

În schimb, datoria de 500.000 de galbeni de aur nu a fost niciodată achitată. Odată cu trecerea timpului, povestea lui Dumitru Arizan a intrat treptat în uitare, iar numele său este cunoscut de tot mai puțini locuitori ai orașului.

Cu toate acestea, istoria păstrează vie amintirea unui om care a ales să pună binele comunității înaintea propriului interes. Fără intervenția sa, Roșiorii de Vede ar fi putut avea un destin cu totul diferit.

Povestea lui Dumitru Arizan rămâne una dintre cele mai impresionante lecții de altruism și responsabilitate civică din istoria Teleormanului. Chiar dacă datoria materială nu a fost niciodată plătită, memoria sa merită păstrată ca o datorie morală față de omul care a salvat un oraș întreg.